Foarte puține lucruri se cunosc despre Albania. Fostă țară comunistă, acum stat membru NATO, Albania devenise celebră în timpul comunismului în întreaga lume prin gradul ei de izolare, nu doar față de scena politică internațională, ci și față de celelalte statele comuniste. Totodată, la inițiativa liderului albanez de tip stalinist Enver Hodgea, Albania comunistă devenise unicul stat din lume care se autodeclarase, în 1967, ”stat ateu”. Bisericile și moscheile au fost închise sau transformate în cluburi de sport, teatre sau centre comerciale. Credincioșii albanezi, fie ei creștini romano-catolici, creștini ortodocși sau musulmani, au fost obligați să se declare atei. Cei care mai practicau ritualurile tradiției lor religioase în secret erau arestați, torturați și pedepsiți cu închisoarea. După dispariția URSS și a regimurilor comuniste din centru și estul Europei, Albania s-a orientat către lumea euro-atlantică și și-a revendicat locul în civilizația și în culturile europene.
Minoritatea etnică albaneză din România are oficial înscrise câteva sute de persoane, dar, neoficial, numărul lor este mult mai mare. Se estimează că în România trăiesc și conviețuiesc cu majoritatea românească circa zece mii de persoane de origine albaneză. Majoritatea locuiește în București, iar restul se află în centre urbane mari precum Craiova (unde este și sediul Asociației Liga Albanezilor din România), Timișoara, Iași, Constanța și Cluj-Napoca.
Cei mai mulți dintre ei sunt creștini ortodocși, strămoșii lor refugiindu-se din regiunea Korçë (sudul Albaniei) în perioada otomană în decursul mai multor secole. Există însă și mulți albanezi musulmani (în Dobrogea, comunitatea albaneză musulmană datează încă din perioada otomană, pe când celelalte comunități albaneze musulmane s-au format în perioada interbelică, emigrând din motive economice din Iugoslavia), numărul lor fiind estimat la aproape trei mii de persoane. Albanezii, minoritate recunoscută oficial din România, au și un reprezentant în Camera Deputaților. Acest deputat este desemnat de Liga Albanezilor din România.
Comunitatea albaneză din Țările Române a fost atestată pentru prima oară în Valahia în timpul domnitorului Mihai Viteazul. În acea epocă, peste cincisprezece mii de albanezi au primit dreptul să se așeze în Muntenia. Prima comunitate albaneză în București este atestată în anul 1628. Comunitatea albaneză s-a extins și a devenit activă social și economic în epoca fanariotă. Atunci , mulți emigranți albanezi, fugiți de ocuparea Albaniei de către Imperiul Otoman, și-au deschis afaceri în multe târguri și sate.
Liga Albanezilor din România a organizat recent, la Biblioteca Metropolitană din București, lansarea unei cărți considerate decisive despre istoria Albaniei, o lucrare scrisă de un albanolog occidental, profesorul canadian Robert Elsie. Intitulată ”Dicționarul istoric al Albaniei”, lucrarea reprezintă o trecere în revistă a principalelor etape din evoluția istorică a Albaniei. Cartea a fost tradusă din engleză de Radu-Cosmin Săvulescu, un tânăr licențiat în filologie și cu un doctorat în teologie, care în prezent este directorul Asociației Liga Albanezilor din România.
Despre importanța acestei apariții editoriale în peisajul cultural din România a vorbit, într-un interviu în exclusivitate pentru Gândul, Radu-Cosmin Săvulescu.
”Opera lui Robert Elsie a fost, în general, o operă de promovare a culturii, a istoriei, a literaturii albaneze. Era nevoie de apariția unei astfel de opere în spațiul occidental în ansamblul său, mai ales în anii ’90 – 2000, atunci când Albania era considerată doar un loc exotic, când albanezii erau considerați un popor exotic. După decenii de izolare a Albaniei, în perioada comunistă, opera lui Robert Elsie a venit ca o adevărată descoperire pentru Occident.
Azi, am reușit să aducem și în spațiul românesc, într-o traducere românească, una din operele fundamentale ale lui Robert Elsie: «Dicționarul istoric al Albaniei». Este un dicționar care face lumină – pentru cititorul român de astă dată – asupra a ceea ce înseamnă istoria tumultuoasă și spectaculoasă a Albaniei și a poporului albanez.
În toate lucrările de istorie a Albaniei se vorbește despre comunitatea albaneză din România. Această comunitate a jucat un rol esențial în primul rând în ceea ce înseamnă renașterea națională și emanciparea națională a poporului albanez. Robert Elsie vorbește și el, în multe locuri, acolo unde face trimitere la personalitățile istoriei albaneze care au trăit, care au lucrat, au scris și au activat în România în diverse ocazii, despre comunitatea albaneză din România. Vorbim despre patrioți albanezi care au trecut prin România în drumul lor spre Occident sau spre America. Fan Noli, întemeietorul Bisericii Ortodoxe Albaneze, cel care a slujit liturghia în limba albaneză la Biserica Sfântul Nicolae Dintr-o Zi, aici, în București.
Toate episoadele extrem de importante ale istoriei Albaniei care s-au petrecut pe pământ românesc sunt menționate în opera lui Robert Elsie. Se menționează în mod explicit contribuția coloniei albaneze din București la devenirea națională a Albaniei și la construirea statului albanez modern. Se vorbește despre Ismail Kemali și despre vizita acestuia la București de dinainte de proclamarea independenței Albaniei. Așadar, și pentru cititorul român, fie el de etnie albaneză sau nu, această carte este importantă pentru că îi aduce aminte că România a fost un loc important pentru poporul albanez, așa cum au fost și pentru alte popoare din Balcani în drumul lor spre independență”, spune Radu-Cosmin Săvulescu.
Scriitorul, traducătorul și diplomatul Luan Topciu, coordonator al Centrului Cultural Albanez, dezvăluie proiectul ambițios al comunității albaneze din România: traducerea a cât mai multor studii și cercetări despre cultura, istoria și politica albaneză. Toate publicații se doresc o bază teoretică solidă pentru dezvoltarea în mediul universitar românesc a unor catedre de albanologie profesioniste.
„Vrem să construim temeliile albanologiei în România. Mergem pe această linie a construirii unor temelii sănătoase prin publicarea unor lucrări de bază. Am început cu Istoria literaturii albaneze, o care publicată de mine, apărută recent într-o a doua ediție. Lucrarea are nouă sute de pagini și vorbește despre evoluția literaturii albaneze de la începuturile ei până în zilele noastre. A apărut, de asemenea, o carte de istorie – Istoria în date a Albaniei. Am publicat și am lansat acest Dicționar istoric al Albaniei, al lui Robert Elsie, care constituie un pas extrem de important în dezvoltarea acestei discipline a albanologiei. Vom publica încă două dicționare mari, academice, albanez-român, român-albanez. Toate aceste cărți tipărite în limba română reprezintă elemente fundamentale care țin de albanologie și care vorbesc despre cultura Albaniei. Le-am publicat pentru toți cei care sunt interesați de Albania, de istoria ei, de cultura albaneză.
Din punct de vedere religios, Albania este una dintre primele țări creștine din Europa. Albania s-a aflat mereu între Atena și Roma, cele două civilizații mari. Pe actualul teritoriu al Albaniei de astăzi a studiat scriitorul latin Cicero. Pe teritoriul albanez au trecut multe personalități ale culturii universale clasice. Albania este o țară creștină. S-a creștinat cu mai bine de o mie de ani mai devreme decât alte țări din jurul ei. Albanezii sunt frații românilor, așa cum au fost numiți, pentru că românii, greci și albanezii sunt popoarele cele mai vechi din acest colț al Europei.
Istoria Albaniei nu a fost așa cum și-ar fi dorit-o albanezii. Șapte sute de ani, albanezii au stat sub stăpânirea romană, pe urmă au fost cuceriți de Imperiul Otoman. Desigur, o bună parte a populației a fost islamizată, fiind, deci, de religie musulmană. Dar, în nordul Albaniei a fost un centru important al catolicismului. Orașul Shkodra, spre exemplu, a fost romano-catolic și continuă să fie și în ziua de azi.
Cultura albaneză îi datorează enorm culturii creștine romano-catolice. Primele cărți în limba albaneză au fost scrise de călugări și preoți romano-catolici. Cultura scrisă a fost influențată, fiind legată de Roma, de Veneția, de Vatican. Primele dovezi ale culturii albaneze sunt scrise de oameni care au folosit și limba latină, și pe cea albaneză. Dar, primele cărți tipărite în limba albaneză au fost scrise de acești prelați catolici.
Sudul Albaniei este creștin-ortodox pentru că influența ortodoxiei a trecut ca o linie de demarcație prin mijlocul Albaniei. Astfel, Albania și-a consolidat identitatea în jurul a două mari culturi: cea vestică de tip latin, și cea orientală de tip ortodox.
Orașele albaneze ele însele poartă amprenta acestor influențe. De exemplu, orașul Durrës, port la Marea Adriatică, al doilea oraș ca mărime din Albania, fostul Dyrrachium sau Epidamnus în limba greacă, a stat diverse perioade ale istoriei fie sub controlul Vestului, fie sub stăpânirea Bizanțului.
În Albania, există multe personalități care au aparținut creștinătății. Istoria literaturii albaneze este plină de preoți care au devenit scriitori celebri. Un mare scriitor albanez din perioada interbelică a fost un călugăr franciscan. Binecunoscutul Fan Noli, cel care a creat Biserica Ortodoxă Albaneză, este unul din marii scriitori albanezi, un mare poet și traducător. A tradus în albaneză operele lui Shakespeare, cea a lui Cervantes. Deci, cultura albaneză este, prin definiție, o cultură europeană.
Albanezii, spre deosebire de alte popoare din regiune, sunt un popor secularizat care ține la aspectul laic al vieții. Asta le-a insuflat albanezilor toleranță între toate religiile existente pe teritoriul Albaniei. Nu au existat niciodată între albanezi războaie pe motive religioase. Există multe căsătorii mixte, există armonie între comunitățile religioase. Albanezii, indiferent de afilierea lor religioasă, sărbătoresc împreună Crăciunul, Paștele sau Ramadanul.
Ideea de a fi albanez – deci identitatea națională promovată încă din perioada renașterii albaneze – a fost mai importantă decât apartenența religioasă. Dacă albanezii ar fi mers pe scoaterea în evidență a identității religioase a fiecărei comunități, în detrimentul identității naționale comune, Albania fiind și o țară mică, existența însăși a țării ar fi fost pusă în pericol. Mai presus de orice, albanezii au pus identitatea lor națională comună, ideea de a fi albanez. Împreună – catolici, ortodocși, musulmani – au conlucrat să construiască o cultură albaneză și au luptat laolaltă pentru independența Albaniei”, a spus Luan Topciu, pentru Gândul.